Basescianismul, noua doctrina.

Atunci cand am avertizat despre cultul personalitatii care se naste in jurul presedintelui basescu am fost acuzat ca aberez, ca as fi psd-ist, postac, etc.

Acum chiar consilierii sai vorbesc deschis despre acest cult al personalitatii. basescu este ilustrat ca un vizionar, omul care "a gandit lucrurile pe cinci sau zece ani inainte", liderul mesianic venit sa salveze natiunea, etc. intr-un stat dictatorial asta e ok, e "mersul firesc" al lucrurilor. Intr-un stat care se pretinde democratic astfel de derapaje sunt cel putin nefericite ba chiar anormale. Ce urmeaza, statui in fiecare parc, "oda marelui conducator", "partidul, basescu, Romania"? Deja avem un partid unic, care a facut tot ce s-a putut, pe orice cai, sa-si plaseze in toate functiile de conducere membrii de partid. Ce urmeaza? Care e calea de urmat, publicarea "operelor complete" eventual un nou "Omagiu"? Am un deja-vu, parca am mai trecut o data prin chestia asta, chiar vrem sa o repetam?